Comunitatea turcă din România și UDTR
România și Turcia au împreună o istorie vastă, încă din vremea lui Mircea cel Bătrân și a lui Baiazid. Vecini la Marea Neagră, turcii și românii au tot călătorit, stabilindu-se pe alte meleaguri, astfel s-a format și comunitatea turcă din România. Având o vechime de peste șapte secole este cel mai mult răspândită în zona Dobrogei, respectiv în Județul Constanța și Județul Tulcea, acolo unde au fost mai multe influențe orientale de peste mare, asemănările între cele două popoare fiind izbitoare. Persoanele de etnie turcă cu cetățenie română sunt în număr de aproximativ 27,7 mii, iar religia majoritară este islamică.
Povestea acestei comunități și formarea Uniunii Democratice Turce din România a început după Revoluția din 1989, care a împins România spre o schimbare majoră, astfel în anul 1991, a fost adoptată o nouă Constituție, respectiv cea de astăzi, datorită căreia România are o legislație care include cele mai multe drepturi privind minoritățile în spațiul est-european, oferindu-le posibilitatea să se organizeze în uniuni, asociații de sine stătătoare, cu sprijin material și logistic din partea Guvernului României. La 29 decembrie 1989, la inițiativa unor lideri ai comunității turce și tătare a fost fondată la Constanța Uniunea Democrată Turcă Musulmană din România, care se dorea a fi o „organizație non-profit, etno-confesională a populației turce și tătare din România”. Această formă de organizare a durat destul de puțin, astfel încât datorită unor neînțelegeri din cadrul comunității turce și tătare, la 1 februarie 1990 s-a luat hotărârea de separare a celor două etnii, formându-se astfel: Uniunea Minoritară Etnică Turcă din România – care după trei ani (21 decembrie 1993) a căpătat statut juridic, cu denumirea Uniunea Democrată Turcă din România – și Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România.
- protecția
identității etnice, în principal, limba, literatura, muzica, religia,
tradițiile și valorile materiale proprii;
- ocrotirea
așezămintelor și lăcașurilor de cultură proprii;
- întreținerea
vestigiilor și monumentelor istorice și arhitectonice care îi oglindesc
trecutul și permanența;
- exprimarea
liberă a credinței religioase islamice;
- cultivarea și dezvoltarea relațiilor tradiționale de prietenie româno-turcă și promovarea imaginii turcilor de cetățenie română peste hotare.
Costumele tradiționale ale turcilor din Dobrogea, România
( Sursa: http://www.rdtb.ro/ro )
Comentarii
Trimiteți un comentariu